Care este diferența dintre ucenicie și ucenicizare?

„…mergeți și faceți ucenici…” (Matei 28:19)

Termenul contemporan „mentor creștin care face ucenici” derivă din ultimele instrucțiuni ale Domnului nostru. În acel context, El nu a folosit cuvântul „ucenicie”, care astăzi este folosit pe scară largă cu sensul de slujire în grupuri mici. În schimb, El le-a poruncit în mod explicit celor care Îl urmau să „facă ucenici” în mod personal în fiecare națiune. După învierea Sa, nu este consemnat că vreunul dintre cei unsprezece apostoli prezenți atunci când a spus aceste cuvinte L-ar fi întrebat ce voia să spună. Aceasta a fost prima și singura ocazie din Noul Testament în care se știe că Domnul le-a spus cuiva să facă ucenici. Totuși, ei au înțeles imediat ce le spunea. El urma să plece, iar metoda Sa de echipare trebuia acum aplicată în întreaga lume!

Ceea ce cei doisprezece Îl văzuseră pe Învățătorul lor făcând constituia instruirea lor practică. Ceea ce Îl auziseră spunând constituia învățătura primită. Metoda Sa îmbina în mod clar instruirea prin observare cu ascultarea cuvintelor Sale. El îi învăța folosind 38 de pilde, Predica de pe Munte și nenumăratele Sale conversații cu diferite persoane. Ei au fost alături de El în numeroasele luni în care erau ucenicizați.

Mai târziu, apostolul Pavel, misionarul lui Dumnezeu între neamuri, a arătat limpede că înțelegea și urma personal metoda de echipare a Domnului. După cum explică o traducere modernă: „Tot ce m-ați auzit spunând și tot ce m-ați văzut făcând, puneți în practică, și Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4:9) Pornind de la această înțelegere practică, Pavel a scris: „Urmați exemplul meu, așa cum eu urmez exemplul lui Cristos.” (1 Corinteni 11:1) Metoda Domnului a fost înțeleasă și urmată și de Petru, care l-a ucenicizat pe Ioan Marcu, și de Barnaba, care l-a ucenicizat pe tânărul Saul din Tars, devenit Pavel. Mai târziu, Pavel i-a ucenicizat personal pe Timotei, pe Tit și pe alți cinci. Dintre cei pe care i-a instruit, numai Dima a ajuns să-l dezamăgească!

În urmă cu aproximativ 20 de ani, dr. Craig Blaising, care a ocupat funcția de rector academic la Southwestern Baptist Theological Seminary, a ales termenul „ucenicizare” pentru a descrie slujirea relațională pe care Isus a avut-o cu fiecare dintre cei doisprezece și de care Pavel s-a bucurat cu fiecare dintre cei șapte pe care i-a echipat personal pentru slujire. În modelul biblic, predarea s-a desfășurat în mod tradițional într-un grup, iar instruirea relațională a avut loc cel mai adesea cu câte un nou credincios aflat în creștere. Bisericile de astăzi excelează frecvent în predicare și predare, dar sunt încă foarte slabe în domeniul instruirii personale pentru dezvoltarea deprinderilor practice. De aceea, mișcarea contemporană de ucenicizare subliniază importanța unei predicări, predări și instruiri solide, desfășurate simultan, pentru a forma mentori care fac ucenici, sănătoși spiritual și capabili să se multiplice (vezi Marcu 4:8).