Cum a făcut Isus ucenici?

Isus i-a învățat și i-a instruit pe ucenicii Săi prin apropierea de El, înainte de a le încredința Marea Trimitere. Dacă ar fi existat o cale mai bună de a-Și împlini misiunea spirituală, El ar fi folosit-o. Strategia Sa era să reproducă viața, valorile și resursele Sale divine în viețile ucenicilor, astfel încât, atunci când Se întorcea la Tatăl, acești unsprezece bărbați să poată continua ca viitori conducători ai Bisericii Sale și să schimbe cursul istoriei.

Faptul de a fi împreună cu Isus era principalul lor mijloc de a învăța cum să slujească. Marcu ne spune: „A rânduit doisprezece — pe care i-a numit apostoli — ca să fie cu El și să-i trimită să predice.” (Marcu 3:14) Ei erau instruiți, îndrumați de un mentor și formați ca ucenici în situații reale de viață. Au văzut și au experimentat direct evanghelizarea, consilierea, predicarea, predarea și orice altă formă de slujire.

Chiar și conducătorii religioși „împietriți la inimă” au observat că acești oameni erau diferiți deoarece fuseseră împreună cu Isus. „Când au văzut îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și au înțeles că erau oameni fără studii și fără pregătire, s-au mirat și au început să recunoască faptul că fuseseră cu Isus.” (Faptele apostolilor 4:13)

Modelul lui Isus era: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19) El le arăta cum să slujească. În schimb, noi, ca lideri ai bisericii, le spunem de obicei oamenilor de ce ar trebui să slujească, dar nu le arătăm cum. Predicarea și predarea de calitate sunt absolut esențiale, însă nu pot înlocui exemplul de mentorat și formare practică demonstrat de Cristos.

Mulți pastori nu găsesc niciodată timp să-i instruiască pe liderii laici pentru lucrarea de slujire. Această omisiune îi lasă pe pastor și pe membrii echipei sale fără o bază solidă de membri pregătiți care să lucreze alături de ei în slujirile bisericii locale. Suntem prea ocupați ca să urmăm exemplul lui Isus? Trebuie să înțelegem că Domnul Și-a dezvăluit modelul personal de slujire investind cel mai mult timp în viețile celor care aveau să poarte cea mai mare responsabilitate în slujirea viitoare a Bisericii.

Lipsa instruirii prin formare practică și mentorat îi lasă pe foarte mulți membri ai bisericii neîmpliniți, deoarece darurile lor spirituale nu sunt niciodată dezvoltate și rămân nefolosite. Ei doresc să crească în Cristos, dar nu li se arată deprinderile necesare creșterii spirituale. Doresc să-i câștige pe oameni pentru Cristos, dar nu li se arată niciodată strategii de evanghelizare prin care să-și aducă semenii la Domnul. Curând, ei se mulțumesc cu simpla participare la viața bisericii, în loc să trăiască o viață de ucenicie.